Distimia sau tulburarea depresivă persistentă este o formă de depresie cronică a cărei caracteristică esențială este dispoziția depresivă, ce apare în cea mai mare parte a zilei, în mai multe zile da decât nu, pentru o perioadă de cel puțin doi ani. Pentru ca o persoană să fie diagnosticată cu distimie, pe lângă dispoziția depresivă aceasta trebuie să manifeste cel puțin două dintre următoarele simptome: scăderi sau creșteri ale poftei de mâncare, insomnie sau hipersomnie, lipsă de energie sau oboseală, probleme de concentrare sau dificultăți de luare a deciziilor, stimă de sine scăzută sau lipsă de speranță. Aceste simptome devin parte integrantă din viața de zi cu zi a celor care suferă de distimie. Adesea, aceștia spun că dintotdeauna au fost mai triști și le se pare dificil să își mențină o dispoziție bună sau să fie veseli chiar și atunci când au parte de întâmplări fericite. Simptomele tind să atingă o intensitate mai scăzută comparativ cu cele ale depresiei majore dar sunt mai persistente și de durată mult mai lungă
Simptomele distimiei pot deteriora serios relațiile sociale și funcționarea de zi cu zi a celor afectați.
DEPRESIA MAJORĂ (EPISODUL DEPRESIV MAJOR)
Spre deosebire de doliu, unde ne întristează pierderea cuiva drag, în depresie propria viață ne întristează peste măsură. Simptomele se pot instala uneori în urma unei pierderi sau a unui eșec, alteori fără vreun motiv aparent. Trăim sentimente intense și durabile de deprimare, ne pierdem interesul pentru activitățile care altădată ne bucurau, ne simțim epuizați și nu mai avem chef de nimeni și de nimic. Avem gânduri negative repetitive despre noi înșine, ne simțim neînsemnați, neajutorați, vinovați și ne pierdem speranța că vom mai reuși vreodată să depășim această stare. Nu mai reușim să ne concentrăm și să luăm cele mai simple decizii. Ne retragem din activități și tindem să ne izolăm de ceilalți. Astfel, depresia ne afectează serios relațiile cu familia, prietenii și performanța la locul de muncă. Aceste simptome variază de la persoană la alta, pot apărea în combinații diferite și pot avea intensități diferite. Pentru a putea spune că o persoană trece printr-un episod depresiv major cinci sau mai multe dintre simptomele enumerate trebuie să persiste timp de cel puțin două săptămâni, în majoritatea zilelor, în cea mai mare parte a zilei.
Caracteristici:
- stare persistentă de deprimare, dezădejde, lipsă de speranță;
- incapacitatea de a simți sau anticipa bucurie, fericire sau plăcere;
- dispoziția depresivă se menține pe parcursul unei zile, sentimentele de gol interior și disperare sunt constante;
- stările sunt durabile și intensitatea lor se menține în timp;
- gândurile și preocupările sunt îndreptate înspre sine și înspre propria inadecvare; imaginea de sine este negativă, disprețuitoare, depreciativă;
- pierderea stimei de sine și sentimentul valorii propriei persoane;
- sunt prezente sentimente de vinovăție copleșitoare și persistente;
- nu reacționează la încurajările celorlalți; tinde să se izoleze și să-i evite;
- gândurile despre moarte și dorința de a-și pune capăt vieții sunt motivate de sentimentele de lipsă de valoare, de sentimentul că nu merită să trăiască, sau că e singura soluție pentru ieșirea din depresie;
- capacitatea de a funcționa la muncă, acasă sau la școală este serios afectată;
