Continuumul depresiei – tristetea si doliul

Iulia Buzan

Iulia Buzan

Psihoterapeut

Depresia variază pe un continuum: de la o intensitate ușoară – care poate fi o reacție firească de tristețe sau doliu după pierderea unei persoane apropiate, la o intensitate medie și de durată – care poartă denumirea de distimie, și până la o intensitate severă – care se numește depresie majoră.

Atunci  când  o  persoană suferă de distimie și apar episoade  hipomaniacale, tulburarea poartă denumirea  de ciclotimie. Mergând mai departe pe continuumul intensității depresiei, atunci când o persoană cu depresie majoră se confruntă cu  episoade  maniacale,  tulburarea depresivă devine tulburare bipolară.

1.TRISTEȚEA

Tristețea este o emoție natural pe care o simțim cu toții din când în când și care are un rol adaptativ: ne ajută să recunoaștem un eșec sau o pierdere importantă și să ne detașăm de scopuri pe care nu le mai putem atinge, ca să ne investim resursele în alte acțiuni.

Caracteristici:

  • reacție naturală, normală la evenimentele stresante din viața de zi cu zi;
  • stare trecătoare, realistă/proporțională cu situația;

2 DOLIUL

Doliul  este  un  proces normal și adaptativ, acceptat cultural, ce se instalează după pierderea unei persoane iubite. Este o experiență dureroasă, marcată de sentimente de tristețe, gol interior și amintiri despre cel decedat, care ne ajută să ne confruntăm cu realitatea că persoana iubită a plecat  definitiv și  să facem, încetul cu încetul, schimbările psihologice și sociale necesare pentru a ne acomoda sănătos noii realități.

Caracteristici:

  • stare  fluctuantă de deprimare  sau sentimente de gol și pierdere  relaționate cu persoana  decedată;
  • durerea doliului poate fi acompaniată și de emoții pozitive, plăcere sau umor (relaționate cu persoana decedată);
  • dispoziția fluctuează pe parcursul unei zile între furie, tristețe sau stare normală;
  • intensitatea emoțiilor negative descrește cu trecrea timpului;
  • gândurile și preocupările sunt îndreptate înspre persoana decedată;
  • pot apărea sentimente de vinovăție (ex. Nu am vizitat-o suficient  de des, nu  i-am spus  cât de mult am iubit-o);
  • acceptă și răspunde la încurajările celorlalți; meține legătura cu familia și prietenii;
  • gândurile despre moarte sunt îndreptate înspre dorința de a se alătura persoanei dragi care a decedat; gesturile suicidare sunt rare;
  • de obicei reușește să îndeplinească activitățile zilnice;