Răspunsul: Ne quid nimis! Ne quid nimis. (Nimic în exces.–Horațiu, poet roman-65-8 î.Hr.)
Îngrijorarea are o reputație negativă. Este binecunoscut rolul central pe care îl joacă în tulburările de anxietate dar și în alte probleme de sănătate. Putem recunoaște expresia îngrijorării în experiențele emoționale aversive însoțite de gânduri neplăcute, persistente și incontrolabile despre viitor. Dată fiind incertitudinea viitorului și lipsa noastră de control asupra lui, căutăm adesea să depistăm posibilele pericole și să construim anticipativ soluții: ne imaginăm tot felul de scenarii catastrofice cu privire la sănătate, relații, carieră, bani sau alte aspecte mai banale ale vieții noastre – adică ne îngrijorăm și ne străduim să prevenim ”răul”. Îngrijorarea ne fură liniștea și prezentul. Nu mai apucăm să trăim ziua de astăzi pentru că suntem preocupați să ne păzim de ziua de mâine.
„Îngrijorarea nu este întotdeauna distructivă, nici zadarnică”.
În contextul prezentat, ar putea fi dificil să ne imaginăm că îngrijorarea are vreun efect benefic. Însă, analizând studiile despre îngrijorare publicate în ultimele decenii, Sweeney și Dooley (2017) au descoperit că, în ciuda neajunsurilor sale, îngrijorarea poate aduce două categorii importante de beneficii:
1.Îngrijorarea ne motivează spre acțiune. Îngrijorarea despre o anumită situație poate fi un indicator că acea situație este importantă și că ar fi bine să acționăm pentru a preveni un rezultat nedorit. De exemplu, cei care se tem de cancer vor apela mai des la comportamente de prevenție: folosesc protecție solară, își examinează corpul sau fac mai multe controale medicale comparativ cu cei care nu se îngrijorează. Îngrijorarea nu ne lasă să uităm sau să ignorăm problemele care ne-ar putea costa și ne impulsionează să acționăm pentru a le rezolva. Gândurile persistente și repetitive au rolul de a ne menține motivați spre acțiune. De exemplu, cei care se tem de accidentele de mașină nu vor uita să-și pună centura de siguranță. Îngrijorarea este un sentiment neplăcut, prin urmare, când ne îngrijorăm suntem mai motivați să căutăm soluții și să acționăm asupra situațiilor pe care le putem controla pentru a diminua disconfortul. De exemplu, dacă ne căutăm un job și ne îngrijorăm pentru interviu, am putea fi mai motivați să ne pregătim suplimentar, să căutăm și alte joburi ca să avem un plan de siguranță și aceste eforturi ne-ar putea diminua îngrijorarea legată de interviu. Facem tot ce este posibil să ne maximizăm rezultatele și astfel intensitatea îngrijorării scade! Chiar și în situațiile în care soarta e deja hotărâtă și prevenirea rezultatului nedorit nu mai e posibilă, îngrijorarea poate fi benefică. De exemplu, îngrijorarea în timp ce așteptăm rezultatele incerte și incontrolabile ale unui examen pe care tocmai l-am dat, sau rezultatele unei analize medicale, ne poate motiva să ne pregătim un răspuns adaptativ și să reacționăm mai promt decât cei care nu se îngrijorează, în caz că primim vești rele. Facem tot ce este posibil să minimizăm efectele rezultatelor nedorite și astfel intensitatea îngrijorării scade.
2.Îngrijorarea are un rol de protector (engl. buffer) emoțional.Trăim și interpretăm emoțiile prin lentilele experiențelor emoționale anterioare. Pornind de la teoria contrastului afectiv care spune că „plăcerea unui experiențe agreabile este intensificată dacă aceasta este precedată de o experiență neplăcută și invers, neplăcerea unei experiențe dezagreabile poate fi intensificată prin contrast cu o stare afectivă anterioară plăcută”. Autorii argumentează că îngrijorarea ne poate aduce beneficii emoționale pentru că, fiind atât de neplăcută, sporește, prin contrast, efectul altor emoții mai plăcute. Cu alte cuvinte, dacă îngrijorările noastre cu privire la un anumit eveniment sunt foarte intense și neplăcute, emoțiile pe care le resimțim când vedem că evenimentele de care ne temem nu se întâmplă sunt mai plăcute. De exemplu, trăiesc mai intens bucuria unei note de 5 dacă m-am temut anterior că voi pica examenul.
Așadar, îngrijorarea poate servi ca un amortizor emoțional prin faptul că oferă un contrast dezirabil reacțiilor afective de mai târziu. Dacă ne îngrijorează posibilitatea unui eveniment nedorit, vom primi o recompensă emoțională sub forma euforiei și a ușurării dacă primim o veste bună în schimbul celei rele așteptate sau sub forma unei dezamăgiri mai mici dacă primim vestea rea așteptată. Autorii atrag atenția că îngrijorarea moderată aduce beneficii însă „îngrijorarea excesivă este fără îndoială dăunătoare sănătății și stării de bine și, uneori, aceste consecințe negative depășesc beneficiile acesteia”. Totuși, este mai bine să ne îngrijorăm cu măsură, decât să nu ne îngrijorăm deloc – îngrijorarea favorizează planificarea și acțiunile preventive care pot fi benefice.
De reținut:
îngrijorarea excesivă este dăunătoare, favorizând patologia;
îngrijorarea moderată ne motivează să acționăm preventiv, să planificăm activități viitoare și ne îmbunătățește experiențele emoționale.
