Depresia, principala cauză de dizabilitate la nivel mondial, afectează circa 300 de milioane de persoane din toată lumea(Organizația Mondială a Sănătății). Pe lângă simptomele specifice depresiei, aproximativ jumătate dintre acești oameni pot fi diagnosticați și cu o tulburare de anxietate. Această asociere a tulburărilor, numită comorbiditate, a ridicat numeroase semne de întrebare. Oamenii de știință se întreabă dacă depresia este o cauză a anxietății sau viceversa. Aceștia nu exclud nici posilibitatea ca un alt factor să fie implicat în dezvoltarea ambelor tulburări.
CUM AJUNGEM DE LADEPRESIE LA ANXIETATE?
Atunci când suntem deprimați, aproape nimic nu mai pare să fie la fel de plăcut ca înainte. Lumea din jurul nostru parcă nu mai este aceeași, iar activitățile pe care obișnuiam să le întreprindem nu ne mai binedispun. Ieșitul în oraș, sportul sau contactarea celor apropiați ne solicită un efort suplimentar, care nici nu pare să merite depus. Dispoziția este negativă mai tot timpul, ne simțim lipsiți de chef și motivație și stăm în pat, moleșiți. În timpul acesta, viața își urmează cursul, în freamătul ei obișnuit. Evitând provocărilor cotidiene, după o vreme, putem deveni nesiguri cu privire la propriile abilități de a le face față. Nu mai știm dacă ne descurcăm la serviciu după o perioadă de absență sau ne e teamă de modul în care ne-ar putea privi ceilalți dacă mergem la o petrecere pentru prima data după multă vreme. Începem să ne îndoim tot mai des de noi înșine și de competențele noastre, iar aceste îngrijorări excesive pot favoriza dezvoltarea anxietății.
CUM AJUNGEM DE LA ANXIETATE LA DEPRESIE?
Problemele de anxietate se caracterizează și prin anticiparea unui pericol mai mult sau mai puțin probabil. Când suntem anxioși, ne găsim mereu într-o stare de alertă și ne așteptăm ca pericolul să apară în orice clipă. Ne luăm măsuri de precauție pe care alții le-ar putea considera exagerate, evitând locurile și activitățile în care e posibil să apară ceva de care ne temem. Astfel, putem înceta să mai zburăm cu avionul, să mergem în locuri aglomerate sau să socializăm. Indiferent de ceea ce evităm, o parte a vieții rămâne neexplorată și ratăm astfel oportunități de carieră sau posibile prietenii. Observând cum pierdem șansele și considerând că nicăieri nu suntem în siguranță deplină, putem ajunge să ne izolăm și să ne întristăm tot mai mult. Lipsiți de sprijinul celorlalți, fără multe oportunități de a ne bucura de viață și concentrați pe partea goală a paharului, nu e o surpriză prea mare că începe să se instaleze depresia.
Explicațiile de mai sus justifică, cel puțin partial, coexistența depresiei și anxietății. Sunt necesare însă cercetări suplimentare pentru a spune dacă una o cauzează pe cealaltă sau viceversa. Cercetările de până acum nu exclud nici varianta ca ambele tulburări să fie, de fapt, cauzate de către un al treilea factor. De altfel, coexistența unor elemente, simpla lor corelație, nu implică o relație cauză-efect. Un exemplu notabil ar fi descoperirea că delincvența se asociază puternic cu consumul de înghețată, în sensul că ratele primeia cresc când se consumă mai multă înghețată și scad în cazul contrar. Cum logica sugerează că legătura directă dintre ele este improbabilă, s-a observat între timp că anotimpul călduros este de fapt cel care influențează ambele fenomene: delincvenții acționează mai des vara (când sunt mai mulți turiști, mai mulți oameni pleacă în vacanță etc.), iar înghețata este mai cerută când temperaturile sunt ridicate. Similar, depresia și anxietatea ar putea fi cauzate de o a treia variabilă, oamenii de știință urmărind piste precum lipsa unor abilități, apariția unor boli fiziologice, ori dificultățile serioase de a relaționa.
Nu avem un răspuns final la întrebările ridicate de comorbiditatea dintre depresie și anxietate, însă informațiile pe care le avem deocamdată ne îndeamnă să acționăm. Simptomele ambelor tulburări pot aduce nefericire și ne afectează comportamentul sau performanța, indiferent de ordinea în care apar sau de cauzele din spatele lor. Ce știm sigur este că știința progresează, iar ajutorul pe care îl putem primi de la specialiști nu este de neglijat. Dacă avem probleme emoționale cărora ne este dificil să le facem față, este cel mai înțelept să căutăm acest ajutor, întocmai cum procedăm în cazul problemelor fizice.
Bibliografie:Kessler, R. C., Sampson, N. A., Berglund, P., Gruber, M. J., Al-Hamzawi, A., Andrade, L., & Gureje,O. (2015). Anxious and non-anxious major depressive disorder in the World Health Organization World Mental Health Surveys.Epidemiology and psychiatric sciences,24(3), 210-226
