Adeseori îi întreb pe părinți cum și-ar dori să fie copiii lor atunci când vor fi mari. Răspunsurile se încadrează aproape invariabil în gama: „descurcăreț”, „hotărât”, „independent”, „sigur pe el”.
La întrebarea „Cum vă doriți sa fie copilul dvs. acum?”, răspunsul vine adeseori: „elev bun, cuminte, cu note mari”. Nu întotdeauna însă „elevul cuminte, cu note mari”, devine adultul „descurcăreț”, „hotărât”, „independent”, „sigur pe el”.
Ce se întamplă pe parcurs? Cheia este inteligența emoțională …
Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirma in mod hotărât că inteligența emoțională și abilitatea de a stabili relații cu cei din jur reprezintă principalul factor de predicție privind reușita in viată.
Pentru părinți, notele foarte bune si premiile școlare sunt probabil principala garanție pentru succesul in viață al copilului.
E drept, performanța școlară este binevenită dar nici pe departe suficientă. Ba mai mult, statisticile ne arată că mulți dintre foștii elevi, nici pe departe străluciți, sunt astăzi adulți realizați atât in plan profesional cât și personal.
Pentru o dezvoltare cât mai armonioasă, este bine să ai grijă deopotrivă de mintea si emoțiile copilului tău. Dacă notele si performanța academică ne dau măsura minții, cum ne putem da seama că avem copii inteligenți emoțional?
Cum arată un copil inteligent emoțional?
Copilul inteligent din punct de vedere emoțional:
• este conștient de emoțiile sale si vorbește liber despre ele;
• recunoaște emoțiile celor din jurul său;
• comunică ușor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
• știe să spună NU fără să ii rânească pe ceilalți;
• are un bun management al emoțiilor negative (de pildă, nu face crize de furie atunci când ai casa plină de musafiri);
• are comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori și nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă;
• are bine dezvoltat sistemul motivațional – de pildă, nu face unele activități doar pentru că i-ai cerut tu să le facă sau doar cât stai lângă el și îl supraveghezi, ci le face pentru că a înțeles că sunt utile pentru propria dezvoltare și îi oferă beneficii;
• este sigur pe el in majoritatea situațiilor, iar atunci când simte ca nu se descurcă, cere ajutorul;
• se adaptează rapid la situații/ persoane noi;
• nu îi este teamă să pună întrebări sau să își afirme preferințele;
• are prieteni cu care se relaxează dar de la care deopotrivă învață modele noi de comportament.
Observa-ți copilul, indiferent de vârstă și încurajează-i relațiile de prietenie.
De ce este atât de important pentru copil să aibă prieteni? Pentru că prietenii sunt:
• resurse emoționale pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cercetătorii arată că perioada de timp în care râdem, zâmbim, vorbim este mult mai mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai puțin. In aceste momente de relaxare se descarcă în organism anumite substanțe chimice -endorfine, care întăresc sistemul imunitar si creează o stare de bine.
• sursă – tampon față de efectele negative ale unor evenimente precum: conflicte in familie, divorț, probleme școlare. In aceste situații copiii se distanțează puțin de familie si apelează la prieteni pentru a obține suportul emoțional necesar.
• resursa de învățare în situații pe care copilul nu știe cum sa le rezolve. Copiii pot imita comportamentul prietenului atunci când nu știu ce sa facă sau pot cere in mod direct ajutorul acestuia.
Perioada optimă de învățare a abilitaților emoționale, și deci de dezvoltare a inteligenței emoționale, este dată chiar de primi ani din viață ai copilului nostru; astfel, perioada pre școlarității este esențială, deoarece atunci învață copiii vocabularul emoțiilor, asocierea dintre emoții și contextele de viață, exprimarea facială a emoțiilor (de pilda, învață sa decodifice o frunte încruntată ca fiind semn de îngrijorare sau supărare, un zâmbet ca semn al bucuriei etc.), modalități de reacție la emoțiile celor din jur.
Părinții sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emoții in familie, prin reacțiile si răspunsul comportamental la emoțiile copilului și prin crearea de contexte în care se vorbește despre emoții.
De exemplu, un părinte care ridică tonul atunci când este nemulțumit de ceva, îl va învăța pe copil (prin modelare comportamentala) să ridice tonul în prima situație mai dificilă; într-o familie în care nu se vorbește deschis despre emoții și nimeni nu arată ceea ce simte, copilul învață că a-ti exprima emoțiile si a vorbi despre ele este neadecvat sau chiar semn de slăbiciune.
Sunt studii de specialitate care arată că exprimarea emoțiilor pozitive față de copii este un predictor pentru abilitățile empatice ale copiilor și buna funcționare socială a acestora în clasele primare.
Ce poți face ca părinte pentru a stimula inteligența emoțională a copilului tău?
• Utilizează mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor păreri, emoții, dorințe (de exemplu, în loc de „m-ai supărat”, poți spune „mă supară faptul că nu îmi răspunzi atunci când te strig”).
• Oferă copilului posibilitatea de a alege între două sau mai multe alternative. Aceasta este o foarte bună metoda de a-l învăța pe copil să ia singur decizii. Creează contexte în care copilul poate să ia singur decizii.
• Rezolvă probleme împreună cu copilul, fii atent la ceea ce simte și gândește, la reacțiile tale emoționale; notează împreună cu copilul alternative de soluționare.
• Aplică consecvența în regulile de reglementare a comportamentului copilului.
• Încurajeaza copilul să analizeze critic o situație și să anticipeze consecințele propriilor sale comportamente.
• Ignoră aspectele minore pentru diminuarea conflictelor.
• Încurajează și laudă permanent comportamentele dezirabile ale copilului; el are nevoie să-și dezvolte încrederea în sine și în propriile competențe și abilități.
Și nu uita, ești primul și cel mai important reper în viața copilului tău. De la tine învață tipare de reacție și comportament, care sunt lucrurile esențiale în viață și cât este de important să ne valorizam și să ne respectăm, pe noi și pe cei din jurul nostru.
Inteligența emoțională este capacitatea:
– De a simți sentimentele (frică, bucurie, furie, tristețe) și senzațiile sale corporale (tensiune, destindere, prospețime, căldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi conștient de toate aceste senzații și sentimente;
– De a le exprima
– De a le identifica
– De a le comunica cuiva
– De a controla și a amâna impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
– De a recunoaște ce depinde de sine si ce aparține celuilalt
– De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptându-le realității exterioare
– De a observa și de a ghici sentimentele și nevoile celorlalți (intuiție) pentru a dezvolta relații mai armonioase bazate pe recunoaștere reciproca.